Stenoza la acest nivel determină obstrucție și creșterea presiunii intrarenale, astfel că rinichiul va fi nevoit să funcționeze în condiții nefiziologice, care îl vor afecta pe termen lung. Consecința cea mai frecventă este hidronefroza sau dilatația căii urinare intrarenale, ce duce la diminuarea capacității funcționale a rinichiului.

Cauzele apariției stenozei de joncțiune pot fi multiple. Uneori este vorba despre vase de sânge cu traseu aberant, care comprimă din exterior calea urinară și produc obstrucție. În anumite situații, cauzele nu sunt cunoscute.

Investigațiile uzuale în acest caz includ ecografie, urografie intravenoasă sau tomografie computerizată cu substanță de contrast. În funcție de particularitățile cazului pot fi necesare investigații suplimentare.

Soluțiile terapeutice sunt multiple, de la chirurgia deschisă, trecând prin laparoscopie și până la endoscopie. Acolo unde intervenția endoscopică (endopielotomie) are indicație corectă, aceasta este cea mai puțin invazivă, are cea mai scurtă perioadă de recuperare iar rezultatele obținute sunt similare celorlalte tehnici.

Endopielotomia presupune abordul endoscopic al ureterului, reperarea zonei de stenoză și incizarea acesteia folosind lama rece (cuțit) sau laser.

Procedura se efectuează sub anestezie, iar durata medie de spitalizare este de două zile postoperator. După această intervenție se va monta un stent ureteral (sonda Cook, JJ), care va fi menținut pentru câteva săptămâni pentru a ajuta vindecarea zonei care a fost incizată. Pacientul va trebui să revină la spital pentru extragerea stentului la data indicată de medic; neglijarea stentului poate avea consecințe deosebit de grave, ce pot merge până la extirparea rinichiului.

Dupa endopielotomie, pacientul își poate relua activitățile obișnuite la câteva zile postoparator. Rata complicațiilor după intervenția endoscopică este redusă.