Fizica defineşte noţiunea de debit al fluxului ca măsura volumului de lichid raportată la unitatea de timp.
Aplicată în urologie, această determinare vizează raportarea volumului urinat la timpul micţiunii, obţinându-se astfel o curbă ce descrie jetul urinar în fiecare moment al micţiunii.
Curba debitmetrică normală are aspect de clopot, cu pante aproximativ similare. Pentru a putea interpreta o curbă debitmetrică, trebuie ca volumul urinat să fie de minim 150 ml. Din păcate, există foarte multe elemente ce pot altera curba debitmetrică, fără ca acestea să poată fi cuantificate la interpretarea curbei.
Parametrii măsuraţi de debitmetru sunt următorii:
Volumul urinat (voided volume) – este cantitatea de urină eliminată de pacient în timpul respectivei examinări; se măsoară în ml.
Timpul micţional (voiding time) – timpul scurs de la prima până la ultima picătură a jetului urinar; include şi perioadele de întrerupere a jetului; se exprimă în secunde.
Debitul maxim (Qmax) – este o valoare calculată automat, corespunzător punctului de maximă amplitudine de pe curba de golire; se măsoară în ml/sec. Se consideră că o valoare peste 15ml/sec este normală, iar valorile patologice sunt cele sub 12ml/sec.
Timpul necesar ajungerii la debitul maxim (time to max. flow) – este timpul scurs de la debutul micţiunii şi până în momentul atingerii debitului maxim; se măsoară în secunde.
Timpul de curgere (flow time) – timpul efectiv de curgere a urinii; nu ţine cont de eventualele întreruperi ale jetului; se exprimă în secunde.
