Sfincterul urinar artificial

Pierderea involuntară de urină, incontinența urinară așa cum se numește această condiție în limbajul de specialitate, este o situație pe cât de jenantă pentru cel afectat, pe atât de complexă din punct de vedere medical.

Din punct de vedere științific, există mai multe tipuri de incontinență urinară, cu mecanisme diferite de apariție, astfel că, deși pacientul percepe doar lipsa controlului asupra micțiunii, tratamentul ideal poate fi extrem de diferit de la un caz la altul.

Dacă însă pierderea de urină a survenit brusc după o intervenție chirurgicală la nivelul prostatei, iar pacientul nu are nici un control asupra urinărilor, ne putem gândi la un sfincter urinar nefuncțional.

Investigațiile care se impun aici includ explorare urodinamică și uretrocistoscopie, cu scopul de a confirma ipoteza sfincterului nefuncțional. Odată confirmat acest diagnostic, singura opțiune eficientă este implantarea unui sfincter urinar artificial, care să substituie funcția celui natural.

Este vorba despre un dispozitiv mecanic, compus din trei părți distincte, care se implantează printr-o procedură chirurgicală deschisă, astfel încât la finalul intervenției întregul ansamblu se află sub piele și nu este vizibil din exterior.

Funcționarea efectivă a acestui dispozitiv începe la 4-6 săptămâni după intervenția chirurgicală, în funcție de evoluția pacientului. După acest moment, pacientul va putea controla micțiunea cu ajutorul unei pompe mecanice, amplasată la nivelul scrotului, cu o funcționare similară cu a dispozitivelor de măsurat tensiunea arterială. După ce întreaga cantitate de urină din vezică a fost evacuată, este nevoie de o nouă acționare a pompei, manevră ce va asigura continența urinară până la apariția următoarei dorințe de micțiune. Este important de menționat că implantarea unui sfincter artificial nu modifică în nici un fel senzațiile de micțiune ale pacientului, acestea vor fi similare cu cele pe care pacientul le cunoștea înaintea intervenției chirurgicale la nivelul prostatei.

O altă mențiune importantă este că implantarea sfincterului artificial nu are efect negativ asupra erecției sau a vieții sexuale în general, astfel că pacientul poate continua o viață normală din acest punct de vedere, dacă funcția erectilă a fost prezentă înaintea montării sfincterului.

Din punct de vedere practic, pacientul trebuie să fie capabil să recunoască dorința de micțiune și să manevreze pompa sfincterului așa cum a fost instruit. În caz contrar, acest dispozitiv poate deveni inutil sau chiar nociv.

Primul sfincter urinar artificial a fost lansat in urmă cu câteva decade și este folosit în toată lumea pentru tratamentul incontinenței urinare de efort la bărbat, astfel că, în prezent, putem vorbi despre un test al timpului care a fost trecut cu succes. Ghidurile internaționale de practică recomandă cu prioritate sfincterul artificial în acest caz, iar studiile existente susțin eficacitatea pe termen lung a acestui tratament.

Dacă pacientul suferă și de disfuncție erectilă (impotență) severă, pe lângă sfincterul urinar  i se poate oferi și o proteză peniană, un dispozitiv similar din punct de vedere constructiv și funcțional, ce completează tratamentul și restaurează complet starea de sănătate a pacientului.

Cel mai nou model de sfincter urinar artificial, modelul AMS 800, este acum oferit pacienților din România în cadrul serviciului specializat în tratamentul incontinenței urinare din clinica noastră.

 

Fotografiile intraoperatorii fac parte din experiența personală a Dr. Persu.

×